Vom prezenta câteva argumente în favoarea utilizării acestei
tehnici:
1. În primul rând reminiscensa încurajează
socializarea prin dezvoltarea de noi relasii sociale. În acest fel se
reduce izolarea persoanelor cu demensă care sunt ajutate si încurajate să intre
în contact cu alte persoane care sufera de aceeasi boală. Vorbind despre trecut
putem să dăm noi sensuri prezentului. Persoanele care participă la grupul de
stimulare a reminiscenselor împărtăsesc evenimente din viasa personală în stil
propriu, fără a fi forsate ori criticate. Pe masură ce capătă încredere în
ceilalsi membri ai grupului persoana va aborda teme mai importante din viata sa.
Relatând evenimente cu încărcătură emosională pozitivă dar si negativă, fiecare
învasă să îi accepte pe ceilalsi si în acest fel se sudează noi relasii sociale.
În grup, fiecare membru are potensialul de a deveni o resursă sau un stimul
pentru antrenarea celorlalsi si, totodată, fiecare persoană din grup se
constituie ca beneficiar al celorlalsi. In acest fel în grup fiecare persoană
primeste si oferă informasii.
2. Reminiscensele valorizează
persoana. În societatea noastră persoanele vârstnice sunt si se simt
marginalizate, cu atât mai mult persoanele cu demensă nu sunt de loc valorizate
iar, în faza incipientă si usoară a bolii, acestea se automarginalizează pentru
a-si masca deficiensele. Prin reminiscense noi îi provocăm la discusii despre
trecut, le arătăm că suntem interesasi de ceea ce ne spun si în acest fel
persoana cu demensă este încurajată si valorizată căpătând încredere în
propriile capacităsi.
3. Reminiscensa facilitează procesul de „life
review” ( poveste a viesii ) Pe măsură ce o persoană înaintează în
vârstă ea trăieste mai mult în trecut si îi face o deosebită plăcere să relateze
evenimente petrecute cu mult timp în urmă. Prin sedinsele de stimulare a
reminiscenselor se facilitează procesul de „life review”, iar beneficiarii
acestor sedinse pleacă cu un sentiment de mulsumire si împlinire că au fost
capabili să relateze, chiar dacă nu foarte exact, unele evenimente importante
din viasă cu o încărcătură emosională puternică.
4. Reminiscensele
creează conexiuni si punsi între trecutul, prezentul si viitorul unei
persoane. Relevarea trecutului unei persoane, asa cum ne apare el în
urma stimulării prin tehnica reminiscenselor, ne ajută să înselegem mai bine
unele manifestări comportamentale prezente si, totodată, ne facilitează
aprecierea evolusiilor viitoare.
5. Reminiscensa reduce distansa
dintre îngrijitor si persoana cu demensă deoarece este un instrument
efectiv pentru îmbunătăsirea comunicării si înselegerii empatice. Aproape în
toate tipurile de institusie, inclusiv în familie, fiecare persoană are „rol” si
atribusii specifice bine stabilite si respectate. Dacă vorbim despre spitale,
centre de recuperare sau centre rezidensiale, personalul are întotdeauna mai
multă putere, atribusii si roluri decât beneficiarii. Indiferent că ne referim
la familie sau la institusiile de protecsie, când o persoana are demensă în faza
incipientă sau usoară, ea realizează că îsi pierde treptat din atribusii si că
este din ce în ce mai pusin solicitată si implicată în diversele activităsi.
Folosind sedinsele de reminiscense, atât pentru persoanele cu demensă, cât si
pentru îngrijitorii formali sau informali, vom recompune si vom da un alt sens
atribusiilor beneficiarilor direcsi care trebuie acceptasi asa cum sunt. Prin
sedinsele comune, persoanele sunt îndrumate să aibă încredere unii în alsii si
să fie mai pusin preocupasi de pozisie, putere, protocol, uzanse care nu fac
obiectul reminiscenselor.
6. Reminiscensele ajută la evaluarea
prezentă a unei persoane cu demensă si completează informasiile pentru
constituirea planului individualizat de îngrijire. Dacă se consideră o
persoană cu demensă doar cum este în prezent, este ca si cum, în loc să te uisi
într-un album cu fotografii, ai privi doar un fragment dintr-o poză. Nu este
corect să apreciezi doar capacităsile prezente ale unei persoane, pentru că nu
ai tabloul complet si complex, fără a sti ce a fost, ce a realizat, care îi erau
preocupările ori sferele de interes ale acelei persoane. Istoria personală ne
poate da informasii despre ceea ce ar putea să mai facă, ce i-ar trezi
interesul, acordându-i în acest fel o sansă în plus. Reminiscensele ne ajută să
aflăm detalii din istoria personală care pot fi utilizate în prezent în procesul
de îngrijire. Este vital ca planul individualizat de îngrijire să sină cont de
toate informasiile relevante, atât din trecut, cât si din prezent, pentru ca
rezultatele să fie si ele mai complexe.
7. Reminiscensa conduce la
schimbarea ierarhiei în grup. Se spune că persoanele, care au trăit pe
viu anumite evenimente ce au intrat în istorie, sunt cei mai buni profesori de
istorie. Persoanele vârstnice sunt surse deosebite de informasii despre
evenimentele istorice din trecutul îndepărtat si, cu pusină încurajare, cei mai
mulsi dintre ei sunt dispusi să ni le relateze prin propria prismă. În loc să
fim entităsi pasive în îngrijirea persoanelor cu demensă, ori să facem anumite
activităsi pentru ei sau în locul lor, prin sedinse de stimulare a
reminiscenselor, dăm posibilitatea acestor persoane să fie ei în centrul
atensiei, să devină actori principali, să joace rolul de profesor care oferă
informasii, într-un cuvânt ei să fie autoritatea. Noi, tosi ceilalsi, devenim în
acest caz elevii, cei care au de învăsat de la profesor. Astfel, prin
reminiscense, conectăm persoana cu demensă la perioade de mult apuse si realizăm
în acest timp o punte între generasii.
8. Prin reminiscense se
păstrează si se transmite mostenirea culturală. De fiecare dată, când o
persoană trece în nefiinsă, se pierde si o parte din mostenirea culturală a unui
popor. Uneori putem chiar afirma că s-a pierdut definitiv o posibilă carte de
succes. Dacă învăsăm să ascultăm cu atensie relatările despre trecut, dacă
învăsăm să ne amintim despre trecut, vom fi capabili să aducem trecutul în
prezent si să păstrăm măcar o parte din mostenirea culturală individuală. Prin
tehnica reminiscenselor înregistrăm, pe de o parte , amintirile oamenilor
obisniusi privind viasa lor personală iar, pe de altă parte, înregistrăm
opiniile acestor oameni despre evenimentele pe care le-au trăit si, în acest
fel, păstrăm si transmitem mai departe mostenirea culturală.
9. Prin
tehnica de stimulare a reminiscenselor persoanele cu demensă sunt antrenate
într-o activitate plăcută, relaxantă si care le aduce satisfacsii. Prin
această afirmasie nu sugerăm că toate reminiscensele se referă la evenimente
plăcute sau cu o conotasie pozitivă. Pot fi si unele care au avut ca efect o
încărcătură emotională negativă sau pot fi persoane care nu doresc să-si
amintească unele întîmplări traumatizante. Însă, cei mai mulsi dintre
beneficiarii tehnicii de stimulare a reminiscenselor trăiesc o mare satisfacsie
atunci când li se oferă prilejul de a relata evenimente din trecutul îndepărtat.
În acest fel ei se transpun în timp si parcă mai trăiesc o dată ceea ce s-a
întîmplat cu mulsi ani în urmă. Este benefic să ne axăm pe ceea ce persoana cu
demensă este capabilă să facă în prezent, decât să ne lamentăm sau să ne plângem
de ce nu mai poate face acea persoană.
În concluzie, se poate afirma că beneficiile tehnicii de
stimulare a reminscenselor nu pot fi contabilizate doar ca o simplă reacsie, în
care anumite cauze produc anumite efecte, ci ele se datorează sistemului complex
care include organizarea de activităsi si crearea de oportunităsi pentru
interacsiuni sociale cu si pentru persoanele cu demensă, pe baza împărtăsirii
experienselor personale care induc interes, satisfacsii, activităsi, stimulare,
având ca principii de bază respectul, înselegerea si considerasia fasă de
beneficiari.