Vom prezenta câteva argumente în favoarea utilizării acestei tehnici:
1. În primul rând reminiscensa încurajează socializarea prin dezvoltarea de noi relasii sociale. În acest fel se reduce izolarea persoanelor cu demensă care sunt ajutate si încurajate să intre în contact cu alte persoane care sufera de aceeasi boală. Vorbind despre trecut putem să dăm noi sensuri prezentului. Persoanele care participă la grupul de stimulare a reminiscenselor împărtăsesc evenimente din viasa personală în stil propriu, fără a fi forsate ori criticate. Pe masură ce capătă încredere în ceilalsi membri ai grupului persoana va aborda teme mai importante din viata sa. Relatând evenimente cu încărcătură emosională pozitivă dar si negativă, fiecare învasă să îi accepte pe ceilalsi si în acest fel se sudează noi relasii sociale. În grup, fiecare membru are potensialul de a deveni o resursă sau un stimul pentru antrenarea celorlalsi si, totodată, fiecare persoană din grup se constituie ca beneficiar al celorlalsi. In acest fel în grup fiecare persoană primeste si oferă informasii.
2. Reminiscensele valorizează persoana. În societatea noastră persoanele vârstnice sunt si se simt marginalizate, cu atât mai mult persoanele cu demensă nu sunt de loc valorizate iar, în faza incipientă si usoară a bolii, acestea se automarginalizează pentru a-si masca deficiensele. Prin reminiscense noi îi provocăm la discusii despre trecut, le arătăm că suntem interesasi de ceea ce ne spun si în acest fel persoana cu demensă este încurajată si valorizată căpătând încredere în propriile capacităsi.
3. Reminiscensa facilitează procesul de „life review” ( poveste a viesii ) Pe măsură ce o persoană înaintează în vârstă ea trăieste mai mult în trecut si îi face o deosebită plăcere să relateze evenimente petrecute cu mult timp în urmă. Prin sedinsele de stimulare a reminiscenselor se facilitează procesul de „life review”, iar beneficiarii acestor sedinse pleacă cu un sentiment de mulsumire si împlinire că au fost capabili să relateze, chiar dacă nu foarte exact, unele evenimente importante din viasă cu o încărcătură emosională puternică.
4. Reminiscensele creează conexiuni si punsi între trecutul, prezentul si viitorul unei persoane. Relevarea trecutului unei persoane, asa cum ne apare el în urma stimulării prin tehnica reminiscenselor, ne ajută să înselegem mai bine unele manifestări comportamentale prezente si, totodată, ne facilitează aprecierea evolusiilor viitoare.
5. Reminiscensa reduce distansa dintre îngrijitor si persoana cu demensă deoarece este un instrument efectiv pentru îmbunătăsirea comunicării si înselegerii empatice. Aproape în toate tipurile de institusie, inclusiv în familie, fiecare persoană are „rol” si atribusii specifice bine stabilite si respectate. Dacă vorbim despre spitale, centre de recuperare sau centre rezidensiale, personalul are întotdeauna mai multă putere, atribusii si roluri decât beneficiarii. Indiferent că ne referim la familie sau la institusiile de protecsie, când o persoana are demensă în faza incipientă sau usoară, ea realizează că îsi pierde treptat din atribusii si că este din ce în ce mai pusin solicitată si implicată în diversele activităsi. Folosind sedinsele de reminiscense, atât pentru persoanele cu demensă, cât si pentru îngrijitorii formali sau informali, vom recompune si vom da un alt sens atribusiilor beneficiarilor direcsi care trebuie acceptasi asa cum sunt. Prin sedinsele comune, persoanele sunt îndrumate să aibă încredere unii în alsii si să fie mai pusin preocupasi de pozisie, putere, protocol, uzanse care nu fac obiectul reminiscenselor.
6. Reminiscensele ajută la evaluarea prezentă a unei persoane cu demensă si completează informasiile pentru constituirea planului individualizat de îngrijire. Dacă se consideră o persoană cu demensă doar cum este în prezent, este ca si cum, în loc să te uisi într-un album cu fotografii, ai privi doar un fragment dintr-o poză. Nu este corect să apreciezi doar capacităsile prezente ale unei persoane, pentru că nu ai tabloul complet si complex, fără a sti ce a fost, ce a realizat, care îi erau preocupările ori sferele de interes ale acelei persoane. Istoria personală ne poate da informasii despre ceea ce ar putea să mai facă, ce i-ar trezi interesul, acordându-i în acest fel o sansă în plus. Reminiscensele ne ajută să aflăm detalii din istoria personală care pot fi utilizate în prezent în procesul de îngrijire. Este vital ca planul individualizat de îngrijire să sină cont de toate informasiile relevante, atât din trecut, cât si din prezent, pentru ca rezultatele să fie si ele mai complexe.
7. Reminiscensa conduce la schimbarea ierarhiei în grup. Se spune că persoanele, care au trăit pe viu anumite evenimente ce au intrat în istorie, sunt cei mai buni profesori de istorie. Persoanele vârstnice sunt surse deosebite de informasii despre evenimentele istorice din trecutul îndepărtat si, cu pusină încurajare, cei mai mulsi dintre ei sunt dispusi să ni le relateze prin propria prismă. În loc să fim entităsi pasive în îngrijirea persoanelor cu demensă, ori să facem anumite activităsi pentru ei sau în locul lor, prin sedinse de stimulare a reminiscenselor, dăm posibilitatea acestor persoane să fie ei în centrul atensiei, să devină actori principali, să joace rolul de profesor care oferă informasii, într-un cuvânt ei să fie autoritatea. Noi, tosi ceilalsi, devenim în acest caz elevii, cei care au de învăsat de la profesor. Astfel, prin reminiscense, conectăm persoana cu demensă la perioade de mult apuse si realizăm în acest timp o punte între generasii.
8. Prin reminiscense se păstrează si se transmite mostenirea culturală. De fiecare dată, când o persoană trece în nefiinsă, se pierde si o parte din mostenirea culturală a unui popor. Uneori putem chiar afirma că s-a pierdut definitiv o posibilă carte de succes. Dacă învăsăm să ascultăm cu atensie relatările despre trecut, dacă învăsăm să ne amintim despre trecut, vom fi capabili să aducem trecutul în prezent si să păstrăm măcar o parte din mostenirea culturală individuală. Prin tehnica reminiscenselor înregistrăm, pe de o parte , amintirile oamenilor obisniusi privind viasa lor personală iar, pe de altă parte, înregistrăm opiniile acestor oameni despre evenimentele pe care le-au trăit si, în acest fel, păstrăm si transmitem mai departe mostenirea culturală.
9. Prin tehnica de stimulare a reminiscenselor persoanele cu demensă sunt antrenate într-o activitate plăcută, relaxantă si care le aduce satisfacsii. Prin această afirmasie nu sugerăm că toate reminiscensele se referă la evenimente plăcute sau cu o conotasie pozitivă. Pot fi si unele care au avut ca efect o încărcătură emotională negativă sau pot fi persoane care nu doresc să-si amintească unele întîmplări traumatizante. Însă, cei mai mulsi dintre beneficiarii tehnicii de stimulare a reminiscenselor trăiesc o mare satisfacsie atunci când li se oferă prilejul de a relata evenimente din trecutul îndepărtat. În acest fel ei se transpun în timp si parcă mai trăiesc o dată ceea ce s-a întîmplat cu mulsi ani în urmă. Este benefic să ne axăm pe ceea ce persoana cu demensă este capabilă să facă în prezent, decât să ne lamentăm sau să ne plângem de ce nu mai poate face acea persoană.

În concluzie, se poate afirma că beneficiile tehnicii de stimulare a reminscenselor nu pot fi contabilizate doar ca o simplă reacsie, în care anumite cauze produc anumite efecte, ci ele se datorează sistemului complex care include organizarea de activităsi si crearea de oportunităsi pentru interacsiuni sociale cu si pentru persoanele cu demensă, pe baza împărtăsirii experienselor personale care induc interes, satisfacsii, activităsi, stimulare, având ca principii de bază respectul, înselegerea si considerasia fasă de beneficiari.