M-am născut în Cluj. Am câteva amintiri din perioada celui de-al doilea război mondial. Pe atunci aveam 8 ani și mergeam la școală la Liceul Karl Marx, de pe strada Horea. Lângă liceu era o brutărie de unde eu cumpăram pâine și de care îmi amintesc când a fost bombardată. În timpul bombardamentelor ne adăposteam în buncărul de la Liceul CFR. Atunci a fost bombardată și jumătate din gară.

Nu exista troleu, iar automobilele au apărut în oraș după 1944. Singurul mijloc de transport era o vagonetă trasă de cai, în care încăpeau 30 de persoane. Vagoneta circula de la Gară în Mănăștur, biserica Sfântu Petru ( în Mărăști) și înapoi la gară.

Eu am lucrat la construirea terasei Restaurantului Chios și, de asemenea, la construirea fântânii arteziene din fața cinematografului Republica.

Poza este făcută în anii ’80, când lucram la Electro-Metal.

D-l. S.V.

Am venit din satul Măluț în Cluj la 23 de ani, în anul 1967.
Din acea vreme îmi amintesc orașul Cluj ca fiind curat și având o populație mai redusă. Îmi amintesc cu plăcere de o tocăniță măcelărească cu mămăligă pe care o mâncam la restaurantul “Bucureștiul”, situat atunci pe strada Horea. În nici un alt loc nu am mai găsit această mâncare. La restaurant mergeam împreună cu soția mea. Într-o zi am încercat să preparăm mâncarea acasă dar nu am reușit să o facem așa bună ca la restaurant. Am renunțat să mai încercăm și altă dată.
Mergeam la cinematograf, filmul meu preferat era Șeherezada. Intrarea la film costa atunci 4 lei. La cinematograful Republica am trăit o întâmplare hazlie: în timpul filmului a căzut din tavan o bucată de tablă. Oamenii s-au alarmat, crezând că o să se prăbușească tot tavanul. Spre norocul nostru bucata aceea era ușoară și nu a provocat nici un accident.
Erau la modă plimbările în Grădina Botanică și mergeam deseori pentru că intrarea era ieftină, costa 1 leu.

Poezia mea preferată este “Rugăciunea elevului” de Mihai Eminescu, pe care o voi recita acum:

D-l. M.S.