Asociatia Agora - Primul centru de reminiscente din Romania

	Ce este reminiscenta si Cum să conduci un grup de reminiscente Coordonarea sesiunilor de reminiscente Confidentialitatea si Planificarea sesiunilor de reminiscente Evaluarea sesiunilor de reminiscente Avantaje pentru beneficiari Avantaje pentru personalul de ingrijire Evaluarea sesiunilor de reminiscente. Tipuri de activităti Exemple de teme pentru sesiunile de reminiscente

	Ce este reminiscenţa? Reminiscenţa este procesul de reactualizare a unor amintiri vagi, neprecise şi/sau a unor fapte petrecute cu mult timp in urmă despre care se credea că au fost uitate. Datorită reminiscenţelor putem să impărtăşim celorlalţi din experienţele trecute de viaţa, să vorbim despre trecut, să gândim la prezent şi să facem aprecieri privind viitorul.
	Cum să conduci un grup de reminiscenţe Unul din punctele cheie ale unui grup de rminiscenţe este dat de abilităţile monitorului sau ale îngrijitorului, abilităţi care pot fi formate şi dezvoltate printr-o instruire adecvată. Pot fi monitori de grupe de reminiscenţe atât îngrijitori formali cât şi cei informali după ce parcurg un curs de instruire în tehnica de stimulare a reminiscenţelor. Este de preferat ca pregătirea de bază a acestor persoane să fie în domeniile medical, social, psihologic, pedagogic, arte, istorie. Cele mai importante calităţi de care are nevoie persoana care doreşte să se implice în grupul de reminiscenţe sunt de a fi interesat de ceea ce oamenii au de spus, să aibă capacitatea de a facilita interacţiunile în grup, precum şi de a avea determinarea să utilizeze oportunităţile ce se ivesc în a stimula şi incita la discuţii ]n mod egal pe toţi membrii grupului. Dacă doreşti să devii monitorul unui grup de reminiscenţe este de preferat să fii în primul rând onest cu tine însuţi şi să-ţi răspunzi la întrebarea: Ce semnificaţie au pentru tine reminiscenţele? Poţi să începi prin a vedea dacă iţi place să-ţi reactualizezi etape din viaţa personală. Dacă răspunsul este DA, atunci înseamnă că tu consideri reminiscenţele ca fiind un lucru atât pozitiv cât şi util şi vei putea utiliza această tehnică şi în grup. Însă, dacă preferi mai degrabă să nu reactualizezi propriul trecut, nu vei face faţă în a conduce şi monitoriza un grup de reminiscenţe. În această situaţie, probabil că vei comunica grupului că reminiscenţa este o intruziune în intimitatea persoanei sau încearcă să actualizeze lucruri pe care persoana a dorit să le uite.

5	Ca lucrător în grupul de reminiscenţe trebuie să fii interesat în detaliile vieţii zilnice atât ale persoanelor obişnuite cât şi a celebrităţilor, adică ale acelor indivizi care au avut realizări extraordinare în viaţă. Încrederea în forţe proprii vine odată cu documentarea, instruirea şi experienţa. Înainte de a începe activitatea cu un grup de reminiscenşe, monitorul trebuie să stabilească următoarele: a) Scopul şi tematica activitaţii de reminiscenţe. b) Numărul şi durata sesiunilor. c) Cum îşi va recruta personalul. d) Unde se vor desfăşura sesiunile de reminiscenţă. e) Cum va monitoriza si evalua fiecare sesiune a) Scopul şi tematica activităţii de reminiscenţe trebuie să fie stabilită în prealabil fie de către monitor fie de către membrii grupului de la o sedinţă la alta pentru a avea timp să fie pregătită. Sesiunile pot avea tematică doar socială sau pot fi parte a unui program de activităţi care are scopul de a dezvolta sau utiliza abilităţile participanţilor sau toţi membrii grupului pot lucra împreună pentru a realiza un produs ( exemplu: album, expoziţie, carte pe tematica dată ). Pentru fiecare persoană, implicarea într-un grup de reminiscenţă, poate să facă parte din planul individual de îngrijire, în acest fel, putând sa-i înţelegem mai bine, sau să-i ajutăm să interacţioneze cu alte persoane ori să-i susţinem în a-şi comunica trăirile personale. b) În unele cazuri numărul şi durata şedinţelor pot fi determinate de resursele existente. În cazul în care beneficiarii sesiunilor de reminiscenţe sunt în număr mare sugerăm împărţirea acestora în grupe al căror număr să nu depăşească 10 persoane iar, aceste grupe pot fi programate de două ori pe săptămână, durata unei şedinţe fiind de preferat să fie în jur de două ore. Oricum, orarul şedinţelor trebuie stabilit de comun acord şi afişat astfel încât atât participanţii la şedinţele de reminiscenţe cât şi aparţinătorii să poată să-şi stabilească din timp programul pentru următoarea perioadă. Durata sesiunilor de reminiscenţe precum şi mărimea grupelor depind de particularităţile participanţilor. În centrele rezidenţiale se recomandă ca grupul să fie format din până la 8 persoane iar durata şedinţelor să nu fie mai mare de o oră, aceasta deoarece rezidenţii sunt implicaţi şi în alte activităţi. În cazul în care participanţii la grupul de reminiscenţe au demenţă de intensitate medie sau marcată – durata unei şedinţe nu poate depăşi 30 de minute întrucât atenţia atenţia acestora este greu de captat. La sesiunile cu durată de 2 ore este recomandat ca la mijlocul perioadei să se facă o pauză în care să se servească răcoritoare, ceai, cafea, precum şi fursecuri, prăjituri, pateuri. Atunci când sesiunile au o durată de pâna într-o oră aceste gustări se vor servi la sfârşit. Uneori gustările servite la începutul şedinţelor pot fi utilizate ca un pretext de a sparge gheaţa şi a începe o discuţie informală detensionată. c) Recrutarea persoanelor ce vor participa la sesiunile de reminiscenţe nu este o problemă în spitalele de geriatrie, policlinici de geriatrie sau centrele de asistenţă socială. În cazul serviciilor sociale, a Centrelor de Reminiscenţă, a Cluburilor pentru vârstnici adresabilitatea potenţialilor beneficiari depinde de publicitatea care se face.
5	d) Locul unde se desfăşoară şedinţele de reminiscenţă este foarte important pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune. Este de preferat ca spaţiul să fie special amenajat şi decorat cu obiecte vechi care să le stimuleze participanţilor cât mai multe amintiri din perioade anterioare ale propriei vieţi. Totodată, participanţii trebuiesc încurajaţi ca, în funcţie de tema care se va discuta, să aducă de acasă obiecte pe baza cărora îşi vor putea susţine intervenţiile ( exemplu: poze, albume, cărţi, etc. ) obiecte pe care la finalul şedinţei şi le vor duce înapoi acasă. Se recomandă o cameră cu bună izolare fonică şi cu cât mai puţine surse de distragere a atenţiei. Scaunele trebuiesc aşezate de aşa manieră astfel încât toţi participanţii să se poată vedea şi auzi unul pe celălalt. Periodic, este bine de schimbat aranjamentul în cameră şi de urmărit reacţia participanţilor. Monitorul de grup trebuie să se asigure că pe toată perioada de desfăşurare a şedinţelor de grup nu va fi întrerupt de către alte persoane. e) Întotdeauna monitorul de grup trebuie să-şi aloce timp atât pentru evaluare fiecărei sesiuni încheiate cât şi pentru planificarea celei viitoare. El trebuie să aibă evidenţa fiecărei sesiuni şi să ştie: · numărul participanţilor, · ce s-a discutat, · ce stimuli s-au utilizat, · cum s-a desfăşurat şedinţa, · gradul de implicare activă sau pasivă a fiecărei persoane, · cum a rezolvat eventualele situaţii tensionate. De asemenea, monitorul de grup trebuie: · să stabilească tematica pentru următoarea sesiune, · să stabilească de ce obiecte are nevoie la viitoarea sesiune, · să comunice grupului tematica viitoare şi obiectele pe care să le aducă la viitoarea întâlnire, · să revadă periodic notările şi evoluţiile fiecărei persoane, · să comunice aparţinătorilor observaţiile sale privind fiecare membru al grupului şi gradul de implicare al acestuia.
5
	[mai departe]4