Asociatia Agora - Primul centru de reminiscente din Romania

Pagina 1 2 3 4 5 6

	Acum cand stam aici si discutam despre vremurile demult apuse pentru mine care prin nastere si origini provin dintr-o familie nobila, tatal meu fiind chiar artist imi aduc aminte de o intimplare care la vremea respectiva a zguduit intreaga lume culta din Sibiu. Am fost crescuta si educata pentru a iubi arta si frumosul. Am frecventat pensionul de domnisoare de la Paris. Am iubit si inca iubesc teatrul , acesta este un mijloc de recreere de stabilire si intretinere a relatiilor sociale , teatrul este una dintre cele mai nobile arte dupa parerea mea. Va povestesc toate acestea despre teatru ca sa puteti sa intelegeti cat de profund am fost eu afectata , ca de altfel si oamenii de cultura si iubitorii de teatru din Sibiu atunci cand cladirea teatrului a fost in mare parte distrusa , mistuita de flacari. In acea zi se juca o piesa de Caragiale, mie imi place foarte mult Caragiale , consider ca este un reprezentant de marca atat al teatrului romanesc cat si mondial. Deci orice piesa de Caragiale s-ar juca si in orice interpretare eu tin cu tot dinadinsul sa o vad. Si in acea zi pe scena Teatrului din Sibiu se juca in premiera o piesa de Caragiale nu mai tin minte ce piesa dar nici nu are foarte mare importanta asta. Aveam bilete la acea piesa , imi placea sa ma duc la piesa , dar am avut tot felul de piedici. Initial nu ma puteam hotari ce tualeta sa port . Parca nu eram multumita de nimic din ceea ce aveam . Am vorbit cu croitoreasa mea sa-mi ajusteze o rochie pe care m-am hotarat in final sa o port. Apoi am vorbit cu coafeza sa-mi aranjeze parul . Cand toate pareau a se fi aranjat m-a cuprins o migrena ingrozitoare care nu a facut altceva decat sa imi creeze o si mai proasta dispozitie caci in ciuda tuturor eforturilor de merge la teatru ceva parca se opune cu tot dinadinsul. Am renuntat sa mai merg la teatru si eram de-a dreptul disperata total nemultumita imi plangeam soarta , nu mi se parea drept ca eu pentru care teatrul era una din ratiunile mele de a fi , era parte integranta din fiinta mea as putea spune sa nu pot merge la premiera. Din aceste lamentari , din disperarea mea , m-a trezit la un moment dat un zgomot puternic . Era mult mai puternic decat durerea pe care am incercat-o eu si de aceea a reusit sa-mi atraga atentia. Era zsgomotul facut de o sirena . Putea fi politia , puteau fi pompierii. Orice ar fi fost eu doream sa stiu ce este , ce se intampla . Simteam ca eu chiar trebuie sa stiu ce se intampla , asa ca m-am imbracat fara sa acord prea mare importanta detaliilor si am iesit in strada . Trebuie sa va spun ca eu locuiam foarte aproape de cladirea teatrului. Atunci cand am iesit am zarit un nor gros de fum care se ridica din cladirea teatrului. Pompierii incercau sa stinga flacarile ce pareau sa mistuie intreg edificiul . Atunci am inceput sa plang . Plangeam si priveam cum acele flacari lumineaza in noapte, plangeam de tristete ca o vreme la Sibiu nu vom mai avea teatru. D-na P.
Prima dragoste? Pentru mine �i unica, tot ce a mai urmat în via�� au fost iubiri. Fiorul, nelini�tea, dorin�a de a fi frumoas� �i incomparabil�, tr�irea puternic� ce arde totul în jur nu are asem�nare cu nici unul din sentimentele tr�ite de-a lungul existen�ei, sentimente ce-�i împlinesc fiin�a �i via�a personal� de femeie care �tie ce vrea �i unde trebuie s� ajung�; f�r� r�utate, acestea sunt iubiri, dorin�e � nu interese meschine - dar calculate, bine gândite, care î�i construiesc drumul pe care vei merge, familia pe care o întemeiezi, persoana care vei deveni...,dar dragostea este vârtejul care te ridic� deasupra tuturor, î�i usuc� gândurile �i te transform� în dorin��, te face s� arzi, s� luminezi, transfigurat� în lumina ochilor celui pe care tu îl vezi �unicul�. Doi ochi alba�tri �i doi ochi c�prui, o blond� cu p�r ondulat �i m�t�sos, �i un brunet cu p�rul în inele, un zâmbet �i un vals ce îi tope�te într-o singur� fiin��, neb�nuit de dulce �i care face s� dispar� totul în jur. Orice atingere �i orice mângâiere blocheaz� gândul �i s�rutul atinge infinitul... Azi se vorbe�te despre orice, se tr�ie�te orice, dar fiorul dragostei e tot mai rar, se confund� sentimentele cu senza�iile, dragostea cu sim�irea �i când ajungi la vârsta adev�ratelor iubiri e�ti saturat� sau dezam�git� de experien�e prea timpurii. Inocen�a are frumuse�ea ei, puritatea sufletului �u dragostea adev�rat� nu are nimic comun cu mercantilismul �i concretul existen�ei tale �i cu mediul în care tr�ie�ti. Eu am avut fericirea s� tr�iesc o astfel de dragoste �i acum la b�trâne�e s� dest�inui c� mi-a luminat �i împlinit întreaga via��, mi-a îmbog��it sufletul �i am trecut. D-na. S.A.